După peste zece ani, Alina Rotaru revine să cânte la Mediaș. Concertul de azi, 26 iunie a.c., este în cadrul stagiunii Orgelsommer, la Biserica Sfânta Margareta, de la ora 19.00. Alina Rotaru a studiat pian și dirijat coral la Universitatea Națională de Muzică din orașul ei natal, București. După ce s-a mutat în Germania, în 1999, a studiat clavecinul cu Siegbert Rampe și Wolfgang Kostujak la Folkwang Hochschule für Musik din Essen, cu Carsten Lohff și Detlef Bratschke la Universitatea de Arte din Bremen și cu Bob van Asperen la Conservatorium van Amsterdam.
Susține concerte ca solist și interpret de ansamblu, iar în calitate de director artistic este responsabilă pentru diverse proiecte orchestrale, operistice și de muzică sacră din Barocul german timpuriu și târziu. Ca solist, a susținut concerte în majoritatea țărilor europene, Japonia, America de Sud și SUA. Predă la Universitatea de Arte Bremen, începând din 2006.
Înregistrările ei la clavecin – cu lucrări de J.P. Sweelinck (2010), J.J. Froberger (2012) și virginaliștii englezi – au primit aprecieri la superlativ din partea presei muzicale internaționale, plasând-o pe Alina Rotaru printre claveciniștii de top ai tinerei generații.
În prezent, locuiește în Vilnius, Lituania. Împreună cu gambistul Darius Stabinskas, a fondat ansamblul Morgaine în 2016, care se concentrează pe moștenirea muzicală a comunității polono-lituaniene.
În 2020, a inițiat primul concurs internațional de clavecin din țările baltice, numit după teoreticianul și omul de știință lituanian Sigismund Lauxmin, care se concentrează pe muzica polono-lituaniană. În 2019, a primit o bursă din partea Ministerului Culturii din Lituania, pentru studierea manuscriselor de orgă ale Uniunii Statale Polono-Lituaniene (1569–1795).
Alina Rotaru face parte din direcția prestigiosului festival de muzică veche din Lituania ‘Banchetto Musicale’, și este inițiatoarea primului concurs internațional de clavecin din Țările Baltice, ‘Sigismundus Lauxmin’.
DESPRE PROGRAM
Inițial, în 2019, cercetarea s-a concentrat asupra a 3 manuscrise, provenite din teritoriul polono-lituanian și prusac în secolul 17, actualmente pe teritoriul Lituaniei și Poloniei: tabulatura de la Braunsberg/Oliwa, manuscrisul Kražiai, și albumul Sapieha. Între timp, cercetarea s-a extins, prin comparație de date, și asupra altor manuscrise ca Ammerbach, Wittenberg, Uppsala, Danzig, Königsberg.
Cel mai mare accent s-a pus asupra mansucrisului Braunsberg, datorită volumului impresionant și valorii artistice foarte ridicate a materialului muzical. În 2019, acest manuscris nu era înca publicat în notație modernă. Acest lucru s-a întâmplat abia în 2021 la editura muzicologică Fontes Musicae în Polonia, datorita profesorului Marcin Szelest, un rezultat excelent și foarte important pentru studiul didactic al acestei muzici. Până atunci, Alina Rotaru a lucrat cu notația originală (tabulatura de orgă) prezentă și în alte manuscrise, ca de exemplu celebrul Codex Caioni.
Toate celelalte manuscrise aflate în tabulatura de orgă, cât și diferite piese aflate în manuscrisul Königsberg, notat original în tabulatură de laută, au fost comparate cu publicații actuale în notația modernă și corectate. În cazul pieselor care erau deja aranjamente ale unor alte piese originale celebre, a fost identificată, în limita posibilităâilor, ‘sursa zero’ a acestor piese, și parțial încorporată în programul concertistic. Apoi, după principiul interpretarii muzicale informate istoric, multe piese au fost rearanjate prin adaugare de ornamentică și variațiuni în stilul secolului 17.
Existența majorității manuscriselor polono-lituaniene se datorează colegiilor de Iezuiți formate în acea perioadă. Scopul tuturor acestor manuscrise diferă însă. De obicei este vorba de studiul didactic pentru studenții pregătiți pentru activitatea de cantor în liturgie, dar poate fi (ca în cazul albumului Sapieha) pur și simplu o colecție personală de piese transcrise din alte manuscrise și arhivate pentru plăcerea personală.
Din punctul de vedere al genurilor muzicale aflate în aceste mansucrise, este vorba de trei categorii: 1. piese improvizatorice (fantasia, preambulum etc.) aparținând genului ‘stilus fantasticus’, 2. variațiuni ale unor piese polifonice deja existente și foarte cunoscute, 3. dansuri poloneze.
În acest program, Alina Rotaru oferă o colecție de piese muzicale care se dorește a fi cât mai complexă și cât mai acurată a acestui univers muzical unic în istoria europeană, care își merită locul printre celelalte universuri muzicale influente ale vremii, cum ar fi de exemplu cel Italian, englez, sau german.