Ziua a doua la ARTmania Festival 2012

Gina Stef, acreditatul Medias News Blog si Radio Ring la ARTmania Festival 2012 revine cu detalii despre a doua zi a festivalului de la Sibiu.
Astazi, pe 11.08.2012, am avut parte la Art Mania de cele mai mari neplaceri, insa si de cele mai mari satisfactii. A fost o seara destul de echilibrata – dar bineinteles, sunt de parere ca se putea mult mai bine.
Dupa cum mi s-a intamplat si ieri, am ramas uimita cat de bine presteaza trupele „necunoscute”, care au cantat pe scena Harley Davidson.
Primii au fost cei de la ViolentorY, din tara vecina Bulgaria, imbracati ca niste rockeri furiosi, in piele si cu multe capse si zale pe ei. Muzica lor a fost furioasa, energica, ei s-au implicat total in muzica si publicul a remarcat acest lucru, fiind in numar mai mare in fata scenei decat ieri la prima trupa (poate si pentru faptul ca majoritatea nu lucreaza sambata, spre deosebire de vineri).
Pe Abigail am asteptat cu nerabdare sa ii vad pentru ca mai auzisem de ei si imi place stilul lor, un Metal Death/Doom. Au luat fiinta ca trupa in anul 1994, au 6 albume la activ, este cea mai longeviva trupa de Death Metal din Romania, si totusi, nu se prea gasesc nici pe la chioscuri, nici pe internet. Poate pentru faptul ca au preferat sa ramana in universul lor si sa nu recurga la „Public Relations”, la promovare pana la saturatie. Stiu ce fac, stiu ce vor sa transmita prin muzica lor, au un public exclusivist (ca orice trupa de Metal din Romania, ca doar nu sunt manele!) si sunt mandri de asta! Din pacate a trebuit sa plec dupa a doua piesa catre scena principala din Piata Mare sa ii prind si pe cei de la Alternosfera. Dupa ce m-am intors in Piata Mica m-am intalnit cu un prieten cu gusturi la muzica si la „sentimente”, care mi-a spus ca asa de mult i-a placut cum au cantat cei de la Abigail, incat nu a mai putut sa plece. Si mi-a fost putin ciuda ca nu am putut face si eu la fel, sa pot ramane sa ii savurez.
A trebuit sa fug in Piata Mare pentru ca… se pregateau cei de la Alternosfera. Si cum concertele din Piata Mica au inceput cu aproximativ o jumatate de ora mai tarziu, s-a suprapus tot programul. Adevarul e ca trupele din Piata Mica si cele de la scena principala erau programate intercalate, cu o jumatate de ora diferenta. Ideea a fost buna, pana se pregatesc unii, sa cante altii in cealalta locatie. Insa a aparut problema cu intarziatul.
Si sa revin la Alternosfera. O alta trupa pe care am tot „vanat-o”, pe care am tot asteptat sa o vad si pe care am ratat-o de cateva ori din unele locatii apropiate de Medias. Au inceput brusc, energic, nu ne-au dat timp sa ne dam seama ce se intampla (asta e un compliment). Una dintre cele trei piese la care am putut fi intre public si scena pentru a fotografia, a fost „Wamintirile”, de pe albumul „Orasul 511”, dupa parerea mea cel mai bun album al lor. Este o combinatie foarte buna accentul din Republica Moldova si cu alternative rock-ul.
Din nou, a trebuit sa merg la Scena Harley-Davidson din Piata Mica pentru a-i vedea pe cei de la „arc Gotic. Prima impresie nu a fost tocmai la ce ma asteptam, ei fiind imbracati la camasa si pantaloni de stofa, cu pantofi, niciunul cu plete. Totusi, mi-am zis sa nu fiu rea si sa le dau o sansa. Muzical sunau bine, un fel de Metal mai linistit, mai „tras de par” – dar cand a intrat solistul cu vocea, am zis ca… nu e ok, ca nu am de ce sa ma chinui. Nu cred ca am stat sa ascult prima piesa. Oricum, trebuia sa ma duc inapoi in Piata Mare.
Acolo erau deja cei de la Poets of the Fall – lumea in delir, zbieraturi, maini in aer (desi era doar ora 17:00). Cantau un fel de balada rock in gen american. Mi-am zis ca sigur asta e cea mai lenta piesa a lor, ca urmeaza altele mai nervoase. La urmatoarea, la fel – cuplurile se pupau, mamicile isi imbratisau fiicele, totul era roz. Dupa aceea am mers in sfarsit la o bere pe o terasa din incinta cu sotul meu si cu prietenul cu cunostinte muzicale pe care l-am mentionat si mai devreme – in semn de protest fata de muzica cantata de Finlandezi. Cantau „Cinematic Rock”, adica muzica pentru filme si jocuri video. Zice-se ca au castigat numeroase premii, ca sunt mari artisti. De fapt cantau despre dragoste, parasiri, impacari, ceva foarte siropos. Solistul avea dupa gat un „fular” de pene negre, gesticula mult prea teatral, era mult prea afectat de propria lui muzica, un gen care si noi si cu siguranta si el l-am mai auzit de foarte multe ori in foarte multe alte imprejurari. Nimeni nu a inteles, din cate am putut citi pe fete si auzi in jurul meu (in afara de afectatii din fata scenei, care erau in extaz), de ce Poets of the Fall ar putea fi vreodata asociati cu brandul Art Mania, un festival „metal” sau „gotic”. La sfarsitul concertului chiar au dat-o in hip hop la cateva expresii („say my name, say my name” – o piesa de la Beyonce daca nu ma insel) si il imitau pe Michael Jackson la zbieraturi. Si au mai si cantat vreo 2 ore, cred ca a fost durata cea mai mare alocata unei trupe. O faza foarte haioasa e ca exact atunci cand au plecat in sfarsit de pe scena, au inceput sa bata clopotele, chiar atunci toata lumea se indrepta spre bere / baie / iesire – si cineva a strigat ca „la iesire se dau colaci” :).
La ora 19 si ceva au urcat pe scena Olandezii de la Delain cu Metalul lor Simfonic, o binemeritata revenire dupa trupa anterioara. Frumoasa solista roscata a invatat cateva cuvinte in romaneste, special pentru „tara noastra frumoasa” si pentru a-si impresiona publicul, fiind in Romania pentru prima data. Cu o voce superba si cu niste jartiere si mai superbe, dadea din parul ei roscat ca o muza, incantand publicul, iar concertul a fost unul reusit.
„Mostenitorii heavy-metal-ului”, Edguy, ne-au ametit la propriu. Nu au avut stare deloc pe scena, parca eram la un meci de tenis. Cu o muzica tipica pentru rockeri old-school si pentru motociclisti, acestia au fost foarte asteptati de public (dovada fiind muneroasele tricouri cu numele lor purtate de fani) si s-au ridicat la nivelul asteptarilor. La fel ca si cei de la Delain, au spus ca avem o tara foarte frumoasa si ca se bucura sa fie pentru prima data aici.
Desi la a treia participare la Art Mania, My Dying Bride au fost probabil cea mai asteptata trupa. Eu una stiu sigur ca pe ei am vrut sa ii revad (dupa ce i-am admirat si la Brutal Assault in Cehia) mai mult decat pe oricare. Sunt convinsa ca daca o sa mai vina inca la 5 sau 10 editii ale festivalului, o sa aiba aceeasi energie, aceeasi teatralitate si aceeasi melancolie ca de fiecare data. Dupa 2 piese au spus ca „what a beautiful night tonight – too bad we have to make it miserable”. Devotamentul si credinta in propriile versuri ii face sa nu se plictiseasca nicodata de muzica lor, sa nu isi schimbe genul, sa faca intotdeauna cate o gluma neagra. Imbracat ca un domn intunecat, pictat pe maini cu rosu sangeriu, negru la ochi, solistul Aaron a baut in rand cu publicul, ridicand paharul – „cheers” – si multumindu-le aproape dupa fiecare piesa cu „thank you very much indeed”. A spus ca ei nu fac turnee in timp ce lucreaza la un album (care va fi lansat in octombrie), insa cand au fost invitati la Sibiu din nou, au luat o pauza de la album sa vina sa ne incante din nou.

Chiar daca dezamagirile de astazi au fost mai puternice decat bucuriile, la sfarsit am ramas cu un zambet larg pe buze si cu satisfactia ca i-am vazut pe My Dying Bride in procesul de creatie de la un metru distanta, simtindu-le muzica la intensitate maxima.

Mai multe fotografii de la ARTmania Festival 2012 gasesti pe pagina de facebook Medias News Blog.

Comentarii
Posted in ,

mirceahodarnau

Activez in mass media de peste 25 ani. In 1997 am absolvit BBC Radio School si mai multe cursuri de „radio format”. Ne intalnim pe unde la Radio Ring, miercuri la talk-show-ul „Lentila de Contact”, iar in week-end te astept sambata la „Ring Hit” si duminica la „Hot and Fresh”. In anul 2013 am lansat volumul „Mediasul radiofonic 1950-2013” , „Sperante pe cartela” ( 2014) si „Mediesenii rock and roll” (2015).

5 comentarii


  1. Gina, tu esti jurnalista? Ca daca esti, iti faci de ras profii, pentru ca nu te-ai documentat despre Poets of the Fall. Te sfatuiesc sa o faci temeinic inainte sa scrii la repezeala niste randuri complet aiurea despre formatie. Probabil o sa-ti zici ca sunt subiectiva si bla bla. Nu sunt. Au melodii care nu-mi plac. Dar ca sa zici ca sunt siroposi, ca „Solistul avea dupa gat un “fular” de pene negre, gesticula mult prea teatral, era mult prea afectat de propria lui muzica (…)” da dovada de superficialitate. Citeste versurile cantecelor, asculta clipuri live pe YouTube s.am.d. inainte sa scrii un articol.

    Fiecare solist are stilul lui de a se prezenta pe scena, dar pana la urma conteaza cum canta. Asa pot sa zic si eu despre Charlotte Wessels (numele tipei pe care ai caracterizat-o drept „Frumoasa solista roscata”, in caz ca nu ai gasit nicio sursa care sa-ti spuna cum o cheama) ca trebuia sa-si ascunda jartierele sub o fusta. Dar pe mine nu ma intereseaza cum arata sau cate tatuaje are X sau Y de la formatia Z. Si cred ca nici pe cititori. Ma intereseaza cum canta. Dar poate ma insel si publicul vostru tinta e interesat de lucruri dintr-astea.

    Chiar daca preferi alt gen de muzica, Say My Name e cantata de Destiny’s Child si e r’n’b. Concertul a tinut 1 ora si 15 minute, nu „vreo 2 ore” 🙂

    „(…) in afara de afectatii din fata scenei (…) – ce caracterizare puerila. Parca „De gustibus non disputandum”, nu? Te crezi superioara daca asculti heavy metal? Asa as putea sa zic si eu despre tine, ca esti afectata daca nu-ti plac Poets of the Fall. Dar nu o fac, pentru ca fiecare dintre noi asculta ce muzica ii place si nu cred ca trebuie judecat in functie de asta.


  2. Ioana, tu ai simtul contextului? Draga mea, in interviul Gine nu era vorba de ce canta Poets of the Fall „pe youtube”, ci de prestatia lor jalnica din Piata Mare. Solistul lor e mult mai potrivit sa cante muzica r&b (aia care sigur iti place tie mai mult decat „hevi metalul”), cu mentiunea: pentru pederasti. Putea sa cante si „kill your mother, rape your dog”, tot gay suna. Iar sa ceri tu, formatie metal, publicului sa-ti scandeze numele dupa un refren de rahat („say my name”), nu numai ca te umple de jena si te descalifica, dar releva faptul ca nu ai ce cauta in cadrul unui astfel de festival. Eventual sa cante in deschidere la leidi kaka. So, ne lasi?


  3. Salut Ioana.
    Multumesc ca ai acordat atat de mult timp citirii si analizarii reportajului meu in asa detaliu si multumesc ca l-ai comentat atat de punctual.
    In primul rand, din moment ce am stiut ca genul celor de la Poets of the Fall e Cinematic Rock, ca au castigat numeroase premii, inseamna ca mi-am chiar facut temele de acasa. Versurile pieselor le-am auzit si acolo, live, inainte de concert am urmarit si clipuri pe YouTube (unde mi-au placut parca mai mult decat in Piata Mare). Daca solistul a fost marcat de emfaza si vedetism, eu ce puteam sa relatez, decat ce am vazut?
    Imi cer scuze daca ti-am jignit formatia, dar asta nu cred ca iti da dreptul sa ma jignesti pe mine, personal, o corespondenta (nu am veleitati de „jurnalista”).
    In fond si la urma urmei, EU am fost aleasa ca si martora subiectiva la eveniment, EU am fost trimisa sa fotografiez formatiile de aproape. Asta a fost si va fi in continuare stilul meu de a relata un eveniment.
    In al doilea rand, daca recitesti articolul, vei vedea ca am mentionat la fiecare trupa ce fel de gen muzical este. In plus, cum ai putea tu, de exemplu, sa descrii un gen muzical, decat prin experienta? Tu ai fi dorit ca la fiecare trupa sa fac un tabel in Excel cu numele fiecarui membru si la ce intrument(e) presteaza?
    In al treilea rand, comentariile puerile gen „afectatii din fata scenei” mi le asum, o sa continui sa le fac si pe viitor si cred ca am fost destul de cuminte.
    In ultimul rand, eu nu ascult heavy metal. Eu ascult death/black/core/alternativ. Cred ca te-ai referit la un gen muzical mult prea general sau chiar eronat.
    Si DA, ma simt superioara fata de o persoana care stie sa sustina un punct de vedere cum ca Beyonce nu e totuna cu Destiny’s Child, la fel cum ma simt net superioara fata de cei care ascculta manele.
    Concluzia ai spus-o chiar tu, deci nu inteleg de ce ai mai simtit nevoia sa ma critici.


  4. @X say Y sau Z, ca vad ca nu ti-ai dat numele: „aia care sigur iti place tie mai mult decat <>” – Habar n-ai ce ascult eu, cum poti sa zici „sigur”? Ne cunoastem cumva ca sa stii „sigur” ceva despre mine? So, ma lasi?

    „Iar sa ceri tu, formatie metal, publicului sa-ti scandeze numele dupa un refren de rahat (“say my name”), nu numai ca te umple de jena si te descalifica, dar releva faptul ca nu ai ce cauta in cadrul unui astfel de festival.” Poftim? Formatie metal? :)))))) Ai auzit, cumva, de ceva numit „ironie”, „gluma”? Ia cauta in dictionar. Si dupa ce-ai gasit, mai gandeste-te ce-a vrut sa zica solistul cu „Say my name”. Si parca organizatorii au decis sa-i cheme pe Poets, nu s-au autoinvitat ei. So, ma lasi x 2?

    @Gina: Daca ai citit niste randuri despre stilul lor muzical, despre cate premii au castigat, asta nu inseamna ca te-ai documentat serios.

    „Mi-am zis ca sigur asta e cea mai lenta piesa a lor, ca urmeaza altele mai nervoase.” si ” inainte de concert am urmarit si clipuri pe YouTube” se cam bat cap in cap, nu crezi?

    „dar asta nu cred ca iti da dreptul sa ma jignesti pe mine, personal, o corespondenta (…)” – A? Daca tu crezi ca te-am jignit, e problema ta. N-am jignit pe nimeni, ti-am adus niste critici. Daca nu stii sa le accepti, e, din nou, problema ta.

    „In ultimul rand, eu nu ascult heavy metal. Eu ascult death/black/core/alternativ. Cred ca te-ai referit la un gen muzical mult prea general sau chiar eronat.” – Pai daca stiam exact ce asculti, m-as fi referit la death/black/core/alternativ, nu?

    „Si DA, ma simt superioara fata de o persoana care stie sa sustina un punct de vedere cum ca Beyonce nu e totuna cu Destiny’s Child” – Adica tu crezi ca eu ascult Destiny’s Child sau Beyonce? Tu cu anonimul sunteti aceeasi persoana? Ca vad ca aveti impresia ca ma cunoasteti foarte bine :))

    Iar la celelalte afirmatii ale tale: no comment.

    @Anonimul @Gina: n-am sa mai revin aici sa comentez. Aveti, asa, niste aere de: „Ia uite-o si pe asta, ce ratata e. In loc sa asculte un My Dying Bride plin de testosteron, il asculta pe unu’ gay din Finlanda.” Pot sa-mi dau seama de asta din felul in care scrieti, nu trebuie sa va cunosc personal. Dar va voi lasa in starea voastra de limitati, de oameni cu ochelari de cal. Bravo, sunteti tari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.