Pictorul Adrian Matei va expune de vineri la Casa Schuller. Expozitia de pictura a artistului mediesean Adrian Matei ce se va deschide vineri 24 februarie 2012, orele 18,00 la Galeria Centrului Cultural German „Casa Schuller” Medias este pusa sub semnul simbolului, a mirajului semnelor. Intitulata „Culoarea Simbolului. Armonia”, expozitia este conceputa ca un traseu al explorarii mitologiilor ancestrale, cu profilarea unor elemente ce au fost de-a lungul timpului uzitate in cotidian sau ceremonial ritualic. Chiar daca pretextul expozitiei este unul cromatic, substanta ramane in arealul hermeneutic.
Traseul de descifrare a expozitiei este ghidat de un album de autor, care va fi lansat cu ocazia vernisajului. Textele – eseu ce reveleaza orizonturile semiotice ale volumului/expozitiei apartin jurnalistului Milu Oltean.
Iata cum descrie acesta incursiunea artistului:„Prin albumul „Culoarea Simbolului. Armonia”, Adrian Matei deschide poarta unui culoar initiatic pe care a asezat un numar de 33 de lucrari, in fapt 33 de usi catre viziunea sa proprie asupra decriptarii tainelor acoperite in simboluri.”
Fotbalistii n-au selectioner, paguba-n ciuperci, oricum suntem ciuca batailor si am devenit atat de sensibili de nu mai batem pe nimeni. Chiar si asa, fotbalul tine trena in prim plan si ne invadeaza casele cu Mitica, Gigi, Gica, Nasu si Piti. Daca Mutu isi sufla nasul e stire, daca Surdu isi face freza e stire, daca Dodel merge la dus e alta stire. Fetitele din Bucuresti stau in club si isi pudreaza varful nasucului cu pudra de mii de euro, pe care-i obtin prestand diverse intre asternuturile unor flacai, carora parintii le umplu conturile in fiecare zi. Si asta e musai de aratat in sute de emisiuni, prezentate de amicele de pat ale fetitelor pudrate-n varf de nas.
Se lauda pe toate posturile de radio si televiziune si in toate revistele colorate de scandal ca au donat nu stiu cati bani Bisericii si mai apoi isi mangaie seriosi burdihanul si-si privesc sagalnic odraslele, pe care le invata sa fure mai abitir decat au facut-o ei. Se inchina seriosi in fata durerii vreunei mame, pe care destinul neputincios al fiului ei a marcat-o cu semnul neputintei si al disperarii si scapa de la masa aurita cateva firimituri, pe care mai apoi le proslavesc in emisiuni musai in direct si neaparat in prime-time.
I-au luat mereu de prosti pe toti iepurasii din padure si le-au lipit pe cei mai inalti copaci poze cu morcovi. Adica, ursi zambitori cu morcovi suculenti in maini. Algerile din padure nu erau ceva de lepadat, avand in vedere ca cei care urmau sa detina suprematia vreme de patru anotimpuri se puteau infrupta cu cei mai dulci faguri, cele mai coapte mure si cirese salbatice, cu apa cea mai curata si puteau alege cele mai confortabile scorburi pentru a-si face somnul de frumusete. Unde mai pui la socoteala ca aveau la dispozitie ochii si urechile padurii si cam toate resursele ei pentru a face ceva pentru binele obstii de necuvantatoare.
Saptamana trecuta am fost invitat impreuna cu Milu Oltean la emisiunea “In linia intai” realizata de Jimmy Ionescu la Nova TV. Am vorbit despre trupele mediesene de rock din anii `70 -`90 din Medias. Pentru cei care nu au vazut emisiunea postez inregistrarea mai jos.
Nu mai am rabdare, hai odata! Ma tot uit urat la paltonul pe care il asez pe umeras, ma uit incruntat si la ghetele imblanite si arunc aiurea caciula si manusile, ca si cum mi-ar fi ciuda ca trebuie sa le iau cu mine si maine. Da, dar maine o sa fie ultima data. Daca nu maine, poimaine. Ca intr-o tainica legatura cu o lume a copilariei rasfatata de potriviri de cuvinte iau din biblioteca Pastelurile lui Alecsandri si citesc pe furis “Si cerul si pamantul preschimba sarutari, Prin raze aurite si vesele cantari”, dar pe la ferestre se arata doar un fulg stingher, care nu se sfieste sa se lipeasca de geam.
Acum ceva mai bine de 10 ani multora dintre cei din generatia mea li se insurubase adanc in minte dorul de duca, mai simplu, emigrarea. Romania post-revolutionara hranise cu iluzii sperantele parintilor nostri, care ba au intrat in somaj, ba s-au reprofilat, iar cand ne-a venit noua vremea de facultate multi au decis ca e mai bine s-o lase pe altadata si sa-si caute viitorul in alte zari. Vremurile tulburi le-au deschis multora apetitul de explorare, unii s-au adaptat repede la realitatile occidentale si n-au mai revenit in tara decat sporadic pentru a-si vedea parintii.
Tinerii din Medias au posibilitatea ca in acest an sa fie indrumati spre alegerea unei cariere de o serie de profesionisti, in cadrul proiectului “Medias Metorship”, coordonat de jurnalistul Mircea Hodarnau. Proiectul se va desfasura sub forma unor intalniri lunare la Centrul de Informare si Documentare Gaze Naturale Medias, care ii vor pune fata in fata pe tineri si pe profesionisti, in cadrul unor prezentari si discutii interactive. Scopul proiectului este acela de a-i aduce mai aproape de tineri pe mediesenii-mentor si totodata spera sa creeze o legatura mai puternica intre scoala si profesie.
Intinde mana stanga si ia, dar nu uita sa intinzi cu generozitate si mana dreapta pentru a darui. Oricand se va gasi cineva care sa-ti intinda mana pentru a-ti darui ceva si mereu va fi cineva gata sa primeasca un dar de la tine, e o lege nescrisa a universului. Deschide larg ochii sufletului si baga de seama cate maini ti se intind si din stanga si din dreapta. Nimeni nu va sti niciodata cate greseli ai facut, nu va sta nimeni sa le numere, dar cu siguranta isi vor sti numarul toti cei carora le-ai intins mana.
Odata cu intrarea in noul an, Milu Oltean a publicat primul material pe propriul blog.
E trecut ceasul anului care adanc si-a infipt gheara in noi si ne-a dus cu o adiere de aripa mai aproape de varsta celor dinaintea noastra. Unii si-au trecut in cont victorii si beau voiosi cupe de sampanie, altii sorb nectarul dulce-amarui al sperantei, multi sunt si cei pentru care soarele s-a incapatanat in vremea anului dus sa ramana cocotat la pol opus, altii, dimpotriva, au trecut pragul ascuns al viselor si stau marturie povestii cu iz de succes in lupta cu secundele, orele, zilele.
Hmmm…parca se aud clopotei si colinde, sau doar mi se pare? Pe la ferestre a trecut o masina pe care erau catarati niste oameni care prindeau ornamente pe stalpi. Fulgi uriasi albastri, oameni de zapada din beculete multicolore, ghirlande pline de lumina. In centru se dau ultimele lupte pentru gatirea bradului urias si toata lumea ii trage ocheade curioase cu gandul la zapada, daruri si renii lui Mos Craciun.
Luna cadourilor a inceput foarte bine pentru sibienii amatori de rock. Concertul de aseara de la Oldies Pub cu Paul Gilbert a fost cadoul perfect. Paul si trupa au incins publicul cu sonoritati rock, blues si pe alocuri jazz. Oldies Pup a fost plin ochi iar cei care au venit la concert au savurat la maxim fiecare acord sau solo de chitara. A fost o atmosfera intima de club si cei aflati pe scena s-au bucurat de caldura si aplauzele celor venti din Sibiu, Medias, Oradea sau Cluj.
Concertul a fost in cadrul turneului de promovare a albumului Fuzz Universe si a inclus de pe acest material piesa de titlu, “Olympic”, “Batter Up” si “Proppeler”. Mai multe detalii si fotografii ai pe blogul emisiunii ‘Rock cu Norock”. Prietenul meu Milu Oltean (Zoddiac) nu a ratat ocazia sa se fotografieze cu virtuosul Paul Gilbert.
Care e limita? Unde se va opri oare toată nebunia dictată de progresul tehnologiei? Care va fi locul oamenilor în ziua de mâine? Îmi amintesc de zilele copilăriei şi de celebra, pe atunci, temă la orele de desen “Noi şi anul 2000”. Plăsmuirea copiilor aşeza pe hârtie nave spaţiale ciudate, pomi cu fructe interzise, oameni verzi, dar imaginaţia s-a dovedit a merge într-un sens iar realitatea în altul. Nu zburăm cu obiecte foarte ciudate, deocamdată fructele sunt tot aşa cum le ştim doar îmbunătăţite cu mici doze de chimicale, iar omuleţii verzi încă se lasă aşteptaţi.
Comentariile voastre