Hai sa o ajutam pe Diana Secasan!

Cu tristete am aflat ca mediesenii Diana si Radu Secasan, care locuiesc acum in Canada, trec prin clipe foarte grele. Diana are mari probleme de sanatate si are nevoie de ajutorul nostru. Radu a postat pe facebook detalii despre starea de sanatate a sotiei sale.
Cei care vreti sa faceti donatii accesati https://www.gofundme.com/helpdianasecasan

POVESTEA LUI DIANA
Multumesc tuturor celor care ne-au ajutat si ne mai ajuta in continuare in momentele dificile prin care trecem cu Diana. Am sa incerc zilnic sa mentin o informare asupra starii de sanatate a Dianei si evolutia ei, atat pentru cei care se gandesc la Diana si ma contacteaza permanent, dar mai ales pentru Diana pentru cand va iesi din spital, deoarece trece des prin unele stari de confuzie si se afla in unele momente in care nu stie daca e zi sau noapte, la ce spital se afla, cine a vorbit cu ea in urma cu o zi sau cine a vizitat-o. Am sa folosesc unii termeni in limba romana pentru cei din alte parti ale lumii.

Stringerea de fonduri pentru Diana (https://www.gofundme.com/helpdianasecasan) a fost initiata de Simona Voichita, una dintre cele mai bune prietene ale ei. Am fost intrebat daca se poate avea incredere in aceasta campanie de strangere de fonduri, raspunsul este DA.

26 octombrie 2017
Asadar sa incep cu un istoric al bolii ei. I s-a depistat o tumoare benigna de 4 cm dupa urechea stinga, pe cerebel. Ii apasa pe centrul echilibrului, ii afecteaza inghititul si vorbitul. De la jumatatea lunii septembrie, Diana a inceput sa cada foarte des. A mai cazut des prin primavara, dar ea imi zicea tot timpul ca trebuie sa mearga la doctor, ca o lasa genunchiul drept. In septembrie a mers la urgenta in Kitchener si i s-a spus de tumoare, dupa o serie de analize. A fost trimisa la Hamilton (65 Km de Kitchener) la un specialist care se ocupa de astfel de tumori. Acolo a fost stabilita o probabila zi pentru operatie (18 octombrie 2017), zi care a fost mutata in 1 noiembrie 2017. Operatia va avea loc la Hamilton. Intre timp, simptomele bolii s-au accentuat si, in 6 octombrie, am internat-o pe Diana la spitalul Grand River din Kitchener. Din septembrie, de cand a fost depistata tumoarea, Diana a inceput sa umble cu walker (mergator), ajungand ca in 6 octombrie sa o duc la spital, sa o internez cu weelchair (scaun cu rotile).
Din Kitchener, de la spitalul Grand River, a fost mutata la Hamilton, la General Hospital, in 10 octombrie, deoarece nu se mai putea tine pe picioare deloc si nici sa stea singura pe scaun. Cadea in fata sau in spate sau in lateral. Nu mai putea vorbi coerent. La Hamilton i s-a facut o prima operatie pe creier, in aceeasi seara de 10 octombrie, unde i s-a eliberat presiunea creata din cauza tumorii. In 13 octombrie a fost mutata in Kitchener, la St.Mary Hospital, pentru recuperare si posibila lasare acasa. Dar starea ei s-a inrautatit, doctorii spuneau ca nu e ceva bine, si au trimis-o inapoi la Hamilton, in 16 octombrie. In aceeasi seara de 16 octombrie i-au facut o a doua interventie pe creier, tot pentru a elibera presiunea creata de lichidul care inconjoara creierul, presiune creata in alt loc pe creier, tot din cauza tumorii care facea ca acest lichid sa nu circule cum trebuie pe acolo. Dupa aceata a doua operatie, doctorii de la Hamilton au hotarat sa ii faca o a treia operatie, ca sa previna aceste presiuni care se vor mai aparea pana la operatia mare din 1 noiembrie. Si totodata sa evite sa mentina creierul „deschis” o perioada mai lunga, pentru a nu se ajunge la meningita. Dupa a doua interventie, Diana avea un drenaj de la creier intr-o punga exterioara, unde se aduna lichidul de pe creier in exces, pentru ca din cauza tumorii, acest lichid nu se mai absorbea.
Asa ca, in 19 octombrie, i-au facut o a treia operatie, prin care i s-a pus un drenaj de la creier, pe sub piele pana in stomac. Astfel ca, daca mai apare lichid in exces, se va drena in stomac. Practic a avut o a patra operatie la stomac, sa ii fixeze acest drenaj.
Dupa ultima interventie, Diana a inceput sa vorbeasca cu foarte mari probleme, sa se balbaie, sa nu poata bea apa nici macar cu paiul fara sa se inece, sa inghita putin mai bine. Inainte de a doua operatie din 16 octombrie, Diana nu vorbea, nu stia unde se afla, nu ma recunostea nici pe mine intr-o prima faza de cateva zeci de secunde, nu mai recunostea prietenii.
La patru zile de la operatie, a inceput sa vorbeasca putin mai bine, cu balbaieli, a inceput sa ma certe ca de ce nu merg cu saptamanile pe la ea si o las singura (eu in fiecare zi merg la ea, iar in Kitchener merg de cate doua ori pe zi), a inceput sa glumeasca pe seama asistentelor, a facut glume pe seama doctorului care venea in fiecare dimineata sa o intrebe aceleasi intrebari: ce data este, la ce spital este, ce moment al zilei este. Imi spunea Diana ca doctorul e mai dus decat ea, ca tot aceleasi intrebari simple ii pune.
Din 23 octombrie, Diana a inceput sa se piarda usor de tot. Imi spunea ca vrea sa manance un corn cu unt, ca a primit voie de la asistente. Am intrebat asistentele si nu are voie. Pentru transferul de la un spital la altul imi spunea ca trebuie sa ii aduc haine de acasa, ca nu poate merge cu pijamaua spitalului pe ambulanta. Si multe altele. Vorbea foarte bine, mananca foarte bine (cu aceleasi probleme la inghitit). Nu se poate deplasa pe propriile-i picioare, nu poate sa se ridice in pat sau sa se intoarca in pat. In schimb, este ajutata sa fie pusa pe un weelchair si plimbata in fiecare zi. Isi poate ridica genunchii aproximativ 20 cm, isi misca foarte bine laba piciorului si a inceput sa isi miste gatul, pentru ca i s-a intepenit.
In 25 octombrie a fost din nou transferata la spitalul St.Mary din Kitchener. Imediat dupa ce au transferat-o, a gasit la cineva un telefon si m-a sunat de doua ori, spunandu-mi ca eu de ce nu vreau sa o vizitez si ca ii este foarte foame. Cu senzatia de foame a inceput sa aiba probleme dupa ultima operatie. Ea mananca foarte bine, spunandu-mi cand ii dau sa manance ca nu mai poate si ma roaga sa nu ii mai dau. In citeva secunde, imi zice ca ii este atata de foame ca nu stie ce sa mai manance. Mancare primeste foarte foarte buna si cu tot felul de deserturi, sucuri, cafea, ceai, lapte normal, lapte cu gust de fructe (asta este ceva cu proteine sau cam asa ceva). La toate spitalele este foarte bine ingrijita, intretinuta, hranita, este spalata zilnic, i se schimba pijamaua destul de des (nu stiu exact cat de des, dar am impresia ca e zilnic sau chiar de doua ori pe zi). O sa pun poze mai tarziu cu ea.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *