Guest post : Libertatea in pantofi de copii

Un film despre oameni, pe drumuri intre est si vest – realizat de medieseanul Uwe Pelger, Joachim Stall din Reutlingen si membrii grupului de muzica rock Bürger 7.
O dimineata gri in gri. Linistea e infricosatoare. Doi barbati fug usor aplecati la sol, apoi ii vezi tarandu-se pe jos. Soapte: „Acolo e Dunarea… Mai e putin si am reusit!“. Un barbat se apropie de undeva, de departe, pe un debarcader si se prezinta cu voce linistita: „Ma numesc Uwe. Vreau sa va spun povestea vietii mele, o poveste intre est si vest”. Este inceputul filmului documentar „Libertatea in pantofi de copii“. Dar, atentie! Cei care spera sa vizioneze acum un film palpitant, despre cazuri senzationale de fuga din lumea comunista sau incercari senzationale de a invinge „Cortina de fier” vor fi dezamagiti.
film documentar
Soarta lui Uwe Pelger, nascut la Medias in anul 1971, se aseamana, la prima vedere, cu soarta a nenumarati insi, care au parasit lumea comunista in directia Apus, inainte sau dupa prabusirea dictaturilor, in anii 1989-1990.
La varsta de 18 ani, Uwe Pelger a parasit tara lui de bastina, Romania, la fel cum au facut-o zeci, chiar sute de mii de sasi transilvaneni in perioada aceea. In Germania a invatat o meserie, s-a angajat si si-a intemeiat o familie. Marea sa pasiune este muzica. A trait mai bine de douazeci de ani fara a privi inapoi, fara a se interesa de ceea ce a lasat in urma. Insa amintirile se intorc, iar pe la varsta 40-50 de ani isi cer dreptul. Este momentul in care Uwe Pelger se intreaba ce s-a intamplat si de ce. In scurt timp, incepe sa caute alti fugari asemenea lui, carora le pune aceleasi intrebari: “Ce v-a determinat sa parasiti meleagurile natale? Cum v-ati descurcat in „tara de vis“ in care ati ajuns? Cum au evoluat lucrurile acolo, unde pentru noi a insemnat, candva, acasa? Unde am ajuns cu totii azi, dupa 25 de ani?”
 Uwe Pelger la Radio Ring
Uwe Pelger a reusit sa stranga un grup de entuziasti si de sponsori, care l-au incurajat si l-au sprijinit sa-si realizeze proiectul. Un „proiect civic“, cum il numesc protagonistii lui. Un proiect, un film mai exact, in care e vorba despre plecare si revenire, despre a sosi si a ramane, despre speranta si disperare, un film care incearca sa transpuna aceste teme in imagini si sunet. Numeroase persoane relateaza cum au lasat in urma pantofii de copii ai libertatii si cum au invatat sa-si aleaga singuri drumul pe care vor sa-l urmeze. Titlul filmului a fost ales intentionat ambiguu, cum marturiseste Uwe Pelger unui reporter de ziar: „Cand am sosit in Germania, inca eram incaltat in pantofi de copii (la figurat – n.red.). A trebuit sa invat ce inseamna libertatea. Acum trebuie sa ne adresam celor care poarta, la randul lor, pantofi de copii: trebuie sa le spunem copiilor nostri ca libertatea nu este un dat de la sine inteles“. (Citat din cotidianul “Stuttgarter Nachrichten”, 9 Martie 2015).
Freiheit in kinder schuhen
In consecinta, Uwe Pelger, responsabil pentru scenariu, si Joachim Stall, cineast din Reutlingen, responsabil pentru regie, filmat si montaj au ales un format de film care sa ii antreneze si pe copii si elevi, persoane tinere care nu au trait in conditiile dinainte de 1989 si nu cunosc evenimentele dramatice care au urmat in istoria est-vestica a Europei.
Prin schimbarea frecventa a perspectivei, filmul mentine tensiunea timp de 45 de minute. Bineinteles ca Mediasul reprezinta unul din reperele la care filmul se intoarce mereu. Printre personalitatile din Medias care au sprijinit proiectul se numara profesorul Helmuth Knall, alaturi de care echipa de filmare a vizitat liceul “Stephan Ludwig Roth”, dar si jurnalistul Mircea Hodarnau, la randul lui un admirator al grupului Bürger 7. De remarcat este faptul ca realizatorii nu s-au limitat doar la evenimentele din Transilvania si Romania.
Printre cei care au raspuns intrebarilor lui Uwe Pelger sunt si persoane care au fugit in fosta Germanie, asa-zis Democrata. Chiar daca fiecare individ are soarta lui, cu totii au fost manati de aceeasi dorinta cand au parasit „cusca“ in care traisera pana atunci: dorinta atotcoplesitoare de libertate. Actrita Magdalena Flade, nascuta si crescuta in fosta RDG, exprima aceasta in mod foarte pregnant: „Pentru mine, libertatea inseamna a putea fi omul care imi doresc sa fiu!“
In film sunt prezente si persoane publice. Una dintre acestea este fostul presedinte al Germaniei, Horst Köhler. Familia sa se trage din Basarabia, fiind stramutata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial in Polonia ocupata. Horst Köhler povesteste cum familia sa a fugit in anul 1953 in Germania Federala, folosind drumul pe care multi il luasera pe vremea aceea, via Berlin-vest cu metroul.
Hans Dietrich Genscher
Il ascultam si pe Hans Dietrich Genscher, ministru de externe in anii critici de cadere a comunismului in Europa de Est. Personalitate de referinta, marele diplomat german a trait, in vara anului 1989, la Praga, o scena extrem de emotionanta. Atunci, un mare numar de cetateni din Germania de Est au sarit gardul ambasadei Germaniei federale si s-au refugiat in gradina, refuzand sa se intoarca acasa si cerand azil politic. Genscher reusise sa negocieze cu guvernul RDG ca acesti refugiati sa paraseasca Praga cu trenul spre RFG. In seara zilei de 30 septembrie, de la un balcon al ambasadei, le-a comunicat celor adunati in gradina ca reusise sa obtina acordul RDG-ului pentru emigrarea lor. Acesta a fost unul dintre cele mai miscatoare momente din procesul de prabusire a comunismului in Germania. In interviul acordat lui Uwe Pelger, Genscher marturiseste emotiile si teama prin care si el trecuse atunci: RDG-ul ceruse si obtinuse acordul ca trenurile cu refugiatii de la Praga sa treaca peste teritoriul RDG. Multi se temusera ca trenurile vor fi oprite si oamenii fortati sa coboare. Marturia lui Genscher: „In noaptea in care am aflat ca primul tren a ajuns cu bine in RFG, am trezit-o pe sotia mea si am inchinat un pahar de vin pentru aceasta veste buna!“.
Cu ajutorul a numeroase imagini istorice intercalate intre interviuri si muzica interpretata de trupa Bürger 7 (Erhard Hügel, Caro Gooss si Uwe Pelger), filmul, desi conceput ca un documentar, nu-si pierde tensiunea nici un moment.
Burger7
Aflam ca dorinta de a asculta muzica ce-i place a fost unul din motivele dorintei de libertate, care l-a facut pe Uwe sa plece. Era muzica pe care regimul comunist a incercat s-o suprime si pe care tinerii o ascultau pe furis la Radio Europa Libera. Tot muzica a mediat intalnirea lui Uwe cu prieteni din trecut si l-a determinat sa-si indrepte privirea si gandurile inapoi, spre anii trecuti, spre meleagurile copilariei pe care le-a crezut uitate.  
Revenirea in tara de bastina ii releva faptul ca si in Romania multe s-au schimbat sau sunt in curs de schimbare. Vorbeste cu oameni, sasi in primul rand, care in urma cu 25 de ani s-au decis sa ramana aici. Si cei ramasi in Romania au trebuit, la randul lor, sa invete ce inseamna libertatea. 
Frau Doots
O cunoastem pe Sara Dootz din satul Viscri, o taranca in varsta, a carei pozitie in sat e mult mai mult decat cea de simpla pazitoare a bisericii-cetate. O cunoastem pe Caroline Fernolend, directoarea „Mihai Eminescu Trust“ din Romania, care demonstreaza practic, deja de peste 20 de ani, cat de prodigioasa este colaborarea vecinilor, indiferent daca sunt romani, sasi, maghiari sau tigani. Satul Viscri este un sat model, dovada vie a faptului ca barierele apartenentei etnice sunt artificiale si pot fi invinse prin oameni.
Uwe Pelger_Peter Maffay_Erhard Huegel
Il vedem intr-un interviu, last but not least, si pe Peter Maffay, veritabila legenda  a muzicii rock, originar si el din Transilvania, nascut fiind in 1949 la Brasov. Peter Maffay ii marturiseste lui Uwe Pelger despre sentimentele ambigue pe care le-a trait cand, la varsta frageda de 10 ani, s-a mutat la Waldkraiburg, in Germania. Astazi, apreciatul muzician, umblat prin lumea intreaga, se angajeaza cu mult succes in proiecte sociale in Transilvania, proiecte destinate in special copiilor traumatizati. Astfel, si acest om plecat din Romania a devenit un ambasador al angajamentului in si pentru Transilvania.
Sa revenim mental la inceputul filmului: scena cenusie, filmata in alb-negru, face parte din mijloacele de stil, dat fiind ca toate scenele din trecut sunt filmate astfel, pe cand cele de actualitate sunt color. La sfarsitul filmului, se incheie si un cerc de idei si imagini: scena e insorita. Acelasi Uwe, care intrase intr-o scena cenusie la inceput, acum se indreapta pe un drum insorit, tinand cate un copil de fiecare mana. Porneste intr-un viitor luminos. Poate aceasta scena vi se pare prea exagerata, un “kitsch”. Mie nu mi se pare asa.
Uwe Pelger ne-a spus o poveste miscatoare, care este mai mult decat povestea lui. Este un simbol pentru trairile unei intregi generatii. In cautarea libertatii, multi au pornit pe drum din Rasarit spre Apus. Sa speram ca vor fi destui care vor si gasi drumul inapoi. 
Filmul povesteste autentic si transmite un mesaj clar: „Ati vrut sa fiti liberi, acum vedeti ce faceti cu libertatea castigata!” Si, pentru ca acest mesaj sa nu ramana unul teoretic, Uwe Pelger, Joachim Stall, Hildegard Kijek si alti prieteni au fondat asociatia „Fink e. V.” Si aici un joc de cuvinte: FINK este prescurtarea titlului german “Freiheit IN Kinderderschuhen” (Libertatea in pantofi de copii), dar e si numele unei pasari cantatoare – cinteza.
Pe website-ul asociatiei www.freiheitinkinderschuhen.de citim credo-ul fondatorilor: „Libertatea de a spune ce gandesti, libertatea de a te dezvolta in conformitate cu propriile dorinte si libertatea de a trai o viata in pace si plina de bucurii: aceasta nu este deloc ceva de la sine inteles pentru multi oameni”. Asociatia doreste sa puna in centrul activitatii sale problema libertatii, sa sustina discutia despre acest gen de valori si sa initieze proiecte. Filmul „Libertatea in pantofi de copii” este primul proiect al asociatiei.
Dupa ce filmul a fost prezentat, pentru prima data, in noiembrie 2014 la Metzingen, a urmat o vizionare la Stuttgart, care a starnit un ecou viu in presa locala, unde a fost publicat si un amplu interviu cu producatorii. Un public numeros este asteptat la Dikelsbühl, in duminica de Rusalii, cand filmul va fi prezentat in cadrul intrunirii anuale a Asociatiei Sasilor din Germania. Vor urma proiectii si in alte orase. O versiune cu subtitrare in limba romana este in curs de pregatire, asa ca avem speranta ca filmul sa fie prezentat curand si in Transilvania, si mai ales in Medias,orasul natal al lui Uwe Pelger, unde toata aceasta poveste a inceput.
(Articol publicat in versiunea online a ziarului Siebenbürgische Zeitung pe data de 17 mai a.c., semnat de Hansotto Drotloff, care impreuna cu Mircea Hodarnau semneaza pentru aceasta versiune imbunatatita in limba romana.)

Comentarii

7 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *